EXCLUSIV Stiumuzica.ro a stat de vorbă cu Răzvan Albu, care a dezvăluit mai multe detalii despre noul său album, „Straw Man", pe care îl va lansa în luna martie a anului viitor.

După trei albume, „Dreams" (2004), „Jocuri fără nume" (2007) şi „Turnu' Babel" (2007, alături de trupa LSD), Răzvan Albu se pregăteşte în martie 2010 de lansarea noului său disc, „Straw Man" pe care îl descrie ca fiind un „concept despre acaparare socială şi media".

Piesele, cu un sound rock spre hard-rock, au fost compuse şi produse chiar de artist, iar majoritatea solo-urilor au fost interpretate de David Berry, chitarist american.

Mai multe despre „Straw Man", cum a evoluat Răzvan Albu de la album la album, ce-l inspiră atunci când compune noi piese găsiţi mai jos, în interviul acordat de artist pentru stiumuzica.ro.

1. Cum te-ai apucat de cântat? Ai studii de specialitate?

Cânt de când mă ştiu. Am făcut un an de pian acum ceva timp, însă nu am alte studii de specialitate. Părinţii meu au fost activi în muzică, atât la Cenaclul Flacara (trupa se numea Grup Cameral Folk), cât şi în Brigada ASE (care în anii '70-'80 ducea turnee în ţară alături de cele mai cunoscute nume din muzica românească), aşadar background-ul a existat dintotdeauna.

Ascultam de mic Floyd, Zeppelin, Beatles, Bob Dylan, Bruce Springsteen, Cat Stevens, Elton John, Michael Jackson şi mulţi alţii. Am început să mă exprim activ prin muzica din 1999, o dată cu plecarea în Statele Unite. Aveam pe atunci 17 ani şi mă simţeam destul de singur în primul an peste hotare, iar aceasta singuratate s-a materializat printr-o muzică agresivă: ascultam Nirvana cca. 5 ore pe zi, timp în care nu numai că am învăţat "Unplugged in NY" pe dinafara (chitară + voce), dar şi ceea ce spunea Kurt între melodii. Cand ma plictiseam de aplauzele de pe CD, susţineam întreg concertul de unul singur în dormitor. Asta m-a determinat să îmi cumpăr primul 4-track recorder, pe care am înregistrat iniţial acustic.

Peste încă un an am simţit nevoia unei chitare electrice şi mi-am achiziţionat celebrul Fender Stratocaster American, care m-a ajutat în toţi aceşti ani ca artist. Am evoluat în cunoştinţele muzicale în timpul facultăţii la Toronto, unde timp de 4 ani am facut parte din "clica" studenţilor pasionaţi de muzică.

Interpretam săptămânal la un lounge din cadrul universităţii, iar in timpul liber vizionam concerte pe DVD, ascultam albume (preferam albumele concept în această perioadă) şi înregistram. Muzica mea a avut dintotdeauna o latură mai melodioasă decat grunge-ul anilor '90, însa pot spune că rădăcinile mele sunt o îmbinare între muzica anilor '70 cu care am crescut şi pe care o iubesc, şi grunge-ul anilor '90 (care până la urmă, a fost tot o reîntoarcere la rădăcini).

2. Lucrezi într-o bancă. Muzica este doar un hobby? Intenţionezi să te axezi, la un moment dat, doar pe muzică şi să renunţi la jobul tău?

Cu regret spun ca muzica este doar un hobby, cel puţin până acum. Mi-aş dori să fac mai multe însă nu am găsit niciodată suport/interes pe piaţa românească. Nu înţeleg prea bine de ce, întrucât mi se pare că fac o muzică mai bună decât 95% din ceea ce aud la radio şi/sau văd la televizor.

Cred ca nu cunosc persoanele potrivite, în aşa fel încât muzica mea să ajungă în boxele celor care au ceva de spus în rock-ul autohton. Dacă aş avea posibilitatea, aş trăi din muzică. Prin "a trăi din muzică" însă nu vreau să se înţeleagă un cover band de bar. Aceasta posibilitate a existat (am fost cooptat în 2007 ca solist vocal într-o astfel de trupă), însă am refuzat să mă implic după a 2-a repetiţie, când mi s-a explicat că scopul era să cântăm cover-uri în Music Club şi Coyote Cafe.

Asta nu mi se pare artă şi nu mă încălzeşte cu nimic. Ca să scurtez povestea, ceea ce îmi doresc este să creez şi să interpretez o muzică fără compromisuri.

3. Indie pop sau indie rock? Ce te atrage la genul indie?

Când spun indie nu vreau să fac referire la niciun gen muzical, ci la definiţia propriu-zisă "independent underground music", adica artist independent, fără casă de discuri. Muzica de pe albumul meu "Jocuri Fără Nume" este pop-rock, ceea ce am realizat mai recent este rock şi hard rock.

4. Ce te inspiră atunci când îţi compui piesele? Ce artişti români ţi internaţionali preferi?

Inspiraţia mea este dată de o anumită stare de spirit sau de atmosferă asociată cu un loc sau un eveniment. De exemplu "Jocuri Fără Nume" a fost bazat pe imagini (am în cap o imagine asociată fiecărei piese, ca un fel de tablou), deci intră în incidenţa muzicii bazate pe un loc. Noul meu album este dat de o stare de spirit pe care am avut-o de un an încoace. 

Artiştii mei internaţionali preferaţi sunt: Guns N' Roses, Pink Floyd, Bruce Springsteen, David Bowie, Dire Straits, Aerosmith, Michael Jackson, Prince, Nirvana, Pearl Jam, Alice In Chains, The Beatles, Peter Gabriel, Queen, Radiohead, R.E.M., The Rolling Stones, U2, The Verve, The Black Crowes, Led Zeppelin, Elvis Presley, Velvet Revolver, The Who, Talking Heads, Crowded House, Metallica, Elton John, Eric Clapton, The Clash, The Cure şi alţii.

5. Urmează să lansezi un album de rock în martie 2010. Cum se numeşte albumul? Cu cine ai colaborat la material? Câte piese conţine? Ce tematică au piesele?

Noul album se numeşte "Straw Man". Straw Man este o tactică de dezbatere, iar albumul este un concept despre acaparare socială şi media.

Fără nicio legătură cu starea economică actuală, albumul vorbeşte despre o "criză" (pe toate planurile, de la cel social până la dezastre naturale) şi modalităţile prin care cei ce nu cred în astfel de idei (adică merg pe principiul că toate se află în acelaşi echilibru în care s-au aflat şi până acum de zeci de mii de ani), sunt marginalizaţi de societate şi/sau spălaţi pe creier.

După părerea mea albumul are 3 "sound"-uri distincte: primul este unul heavy şi închis (piesele 1-3 / protagonistul, care este de altfel şi cel care "se opune sistemului", este iniţial stăpân pe şine, însă ajunge să fie spălat pe creier), cel de-al doilea este liber, lăsat din frâu (piesele 4-6 / protagonistul trăieşte într-o bulă, un fel de realitate indusă), iar cel de-al treilea tinde spre epic (piesele 7-9 / personajul îşi readuce aminte cine era de fapt). Concluzia o las la latitudinea ascultătorului.

Pe partea de producţie: toate piesele au fost compuse şi produse de mine; am interpretat/înregistrat toate vocile de pe album, părţi de chitare de ritm şi solo, şi tobe; basul şi majoritatatea solo-urilor au fost interpretate/înregistrate de un chitarist american, David Berry (de o virtuozitate excelentă, după părerea mea, şi cu care am colaborat foarte bine). Mixing-ul şi mastering-ul le-am realizat la două studiouri din zona Chicago, SUA. Sunt foarte mulţumit de produsul final şi mi se pare o realizare mult superioară primului meu album.

 Printre întâmplările neobişnuite ce au avut loc în timpul realizării albumului se număra o internare în spital (repaos vocal total din cauza corzilor vocale obosite de cântat prea mult şi tare; am înregistrat unele părţi vocale de până la 25 de ori pe melodie) şi dificultatea de a găsi o imagine/copertă corespunzătoare pentru conceptul meu. Încă mai caut şi astăzi.

6. Susţii concerte? Unde îţi promovezi albumele?

Nu susţin concerte în mod frecvent. În ultimul an şi jumătate, am avut o apariţie în cadrul unui festival susţinut în cadrul ASE-ului, între Vasile Şeicaru şi Mircea Vintilă; am câştigat premiul special al juriului cu piesa "Stângu-n Dreptu' " (Jocuri Fără Nume); şi am participat la festivalul Om Bun. Principala problemă de care mă lovesc este faptul că, lucrând, nu am avut timp să pun laolaltă o trupă.

Aşadar am dificultăţi în a găsi muzicieni care să mă acompanieze şi cărora să le placă muzica în aceeaşi măsură în care îmi place şi mie (adică să cânte din plăcere, cu cover-uri pentru bani).

"Jocuri Fără Nume" l-am promovat la Radio România, în cadrul emisiunii lui Andrei Partoş, timp în care am vorbit despre influenţele mele, am interpretat acustic 3 piese de pe "Jocuri Fără Nume", iar celelalte 4 au fost ascultate în variantă de studio şi la Radio3Net. Am refuzat să trimit primul album la case de discuri şi posturi de radio, fiindcă eram convins că va ajunge într-o grămadă de CD-uri şi nu îl va asculta nimeni.

7. Ai lansat trei albume până în prezent, "Dreams" (2004), "Jocuri fără nume" (2007) şi "Turnu' Babel" (2007). Cum ai evoluat de la album la album şi cu ce vine nou discul pe care-l vei lansa în martie 2010?

În primul rând "Turnu' Babel" este cu totul altceva decât muzica pe care o interpretez în mod normal. Este tot un album concept, însă nu a văzut lumina zilei şi nu cred că m-aş încumeta să îl dau cuiva. Tirajul a fost de numai 100 de copii, iar conceptul este despre decadenţa muzicală din ultimii 20 de ani. Albumul are cuvinte tari şi cei mai mulţi ar spune că este "făcut la mişto". Mie mi se pare că există un substrat foarte trist de fapt, însă interpretarea este monumentală (la modul ironic), în sensul că am dorit să demonstrez că în ziua de azi nu este nevoie să ai voce că să cânţi). "Turnu' Babel" nu este un album sub semnătura mea, ci sub semnătura trupei LSD, din care fac parte şi care îşi va relua activitatea în 2010.

În comparaţie cu "Jocuri Fără Nume", "Straw Man" mi se pare o mişcare logică înainte, un album care da dovadă de mai multă creativitate, şi a cărui muzică este mai densă şi poate ceva mai greu de digerat. Totuşi, sunt sigur că majoritatea ascultătorilor ar regăsi 2-3 melodii cu care să se identifice. Noul disc aduce în primul rând o schimbare de sunet, este mai puţin pop, şi în al doilea rând o idee unitară a albumului cap-coadă.

8. Plănuieşti un concert acum în prag de sărbători?

Din păcate nu pot plănui niciun concert în perioada sărbătorilor, întrucât sunt la Viena până la sfârşitul lunii februarie.